Profesor de drept administrativ: miniștri interimari continuă să conducă ilegal la Palatul Victoria
Guvernul demisionar se află într-o situație juridică fără precedent, după ce mai mulți membri ai Cabinetului continuă să conducă interimar ministere deși termenul maxim de 45 de zile prevăzut de Constituție a expirat la 10 iunie.
Prof. univ. dr. Dana Tofan, profesor de Drept administrativ și director al Școlii doctorale a Facultății de Drept a Universității din București, susține că desemnările au fost făcute la 27 aprilie 2026, după demisia reprezentanților unuia dintre partidele coaliției, iar situația nu a fost rezolvată înainte ca Guvernul să fie demis prin moțiunea de cenzură adoptată la 5 mai.
În opinia sa, după expirarea termenului constituțional, prim-ministrul demis a ajuns să încalce Constituția, Codul administrativ și jurisprudența Curții Constituționale. Analiza ridică inclusiv problema răspunderii șefului Guvernului, fără a identifica însă în mod concret existența unei fapte penale.
Dana Tofan explică faptul că interimatul apare după încetarea mandatului unui ministru titular, inclusiv prin demisie, revocare, incompatibilitate, pierderea drepturilor electorale, condamnare definitivă sau deces. Potrivit Constituției și Codului administrativ, premierul poate propune ca un alt membru al Guvernului să preia temporar conducerea ministerului rămas fără titular.
Profesoara subliniază că desemnarea unui ministru interimar ar trebui să reprezinte o soluție excepțională, destinată exclusiv asigurării continuității activității ministerului până la numirea unui titular: „Propunerea de membri ai Guvernului în calitate de interimari la alte ministere, unde titularii se află în situația de încetare a mandatului, trebuie privită ca o excepție, deoarece îngreunează activitatea celui care conduce deja un minister, cu coordonarea unui al doilea minister, pe de-o parte, iar la finalul celor 45 de zile, prim-ministrul are obligația constituțională de a propune titulari pentru ministerele respective, pe de altă parte.”
După încheierea acestei perioade, numirea unui ministru titular devine obligatorie, deoarece interimatul încetează de drept, explică profesoara: „După epuizarea termenului maxim de 45 de zile, numirea unui titular este obligatorie, deoarece altminteri, interimatul încetând de drept, postul ar rămâne vacant, ceea ce este contrar mandatului primit de Guvern la învestitură.”
Analiza situației arată că aceasta a apărut după ce reprezentanții unuia dintre partidele coaliției constituite în urma alegerilor din 1 decembrie 2024 au demisionat din Guvern. Dana Tofan consideră că ieșirea partidului din coaliție schimba însăși compoziția politică a Executivului. Într-o asemenea situație, ar fi trebuit aplicat articolul 85 alineatul 3 din Constituție, potrivit căruia schimbarea structurii sau a compoziției politice a Guvernului necesită aprobarea Parlamentului, la propunerea premierului.
„Părăsirea coaliției guvernamentale de către un partid politic nu a condus însă la aplicarea art. 85 alin. (3) din Constituție, prin propunerea unor titulari ai ministerelor rămase fără miniștri, prim-ministrul optând pentru propunerea unor membri ai Guvernului, în calitate de interimari, situația de excepție,” constată profesoara.
În urma demisiilor, au fost desemnați interimari la Energie, Muncă, Sănătate, Transporturi, Agricultură și Justiție. Totodată, atribuțiile unui vicepremier demisionar au fost preluate de un alt vicepremier. În privința acestei ultime situații, Dana Tofan își exprimă rezervele că ar putea fi vorba despre un interimat ministerial propriu-zis, deoarece vicepremierul demisionar nu avea portofoliu și nu conducea un minister.
O situație aparte este cea de la Ministerul Energiei. După ce postul a devenit vacant, prim-ministrul s-a propus pe sine pentru funcția de ministru interimar. „Cu alte cuvinte, prim-ministrul s-a autopropus în funcția de interimar la un minister,” sintetizează profesoara.
Dana Tofan amintește că o asemenea numire este criticată în doctrina juridică. Premierul conduce Guvernul și coordonează activitatea miniștrilor, ceea ce ar însemna că, atunci când ocupă simultan și o funcție ministerială, ajunge să își coordoneze propria activitate: „De vreme ce prim-ministrul coordonează activitatea membrilor Guvernului, se înțelege, a celorlalți membri ai Guvernului, cum ar putea el să coordoneze activitatea pe care el însuși o desfășoară, în calitate de ministru interimar? Cum ar putea astfel să-și coordoneze propria activitate? Mai mult chiar, să realizeze această coordonare respectând atribuțiile care revin fiecărui membru al Guvernului?”
În analiza citată este invocat și articolul 116 din Constituție, potrivit căruia ministerele sunt organizate în subordinea Guvernului. În această logică, premierul aflat la conducerea Guvernului ar ajunge să fie, simultan, superiorul și subordonatul său. „Prin urmare, se susține ca fiind un nonsens juridic ca prim-ministrul să devină și ministru și să se coordoneze și conducă pe sine însuși,” afirmă Dana Tofan.
Mai apare și o problemă practică: unele acte ale Guvernului semnate de premier trebuie contrasemnate de ministrul însărcinat cu punerea lor în aplicare. Dacă premierul este și ministrul respectiv, el ajunge să semneze și să contrasemneze același act.
Decretele prezidențiale prin care au fost desemnați interimarii au fost publicate la 27 aprilie 2026. În calculul prezentat de Dana Tofan, termenul constituțional de 45 de zile s-a încheiat la 10 iunie. Profesoara invocă și Decizia Curții Constituționale nr. 504/2019, potrivit căreia rolul ministrului interimar este să asigure continuitatea activității și desfășurarea operațiunilor curente pentru maximum 45 de zile. În acest interval, premierul trebuie să identifice soluția necesară pentru completarea echipei guvernamentale.
Numai că, la 5 mai, Guvernul a fost demis prin moțiune de cenzură. Din acel moment, completarea echipei prin numirea unor noi titulari nu a mai fost posibilă în condițiile obișnuite, deoarece un Guvern demisionar are atribuții limitate. „În consecință, prim-ministrul demis al unui Guvern demisionar menține în calitate de interimari, 6 membri ai Guvernului, la o lună după expirarea termenului de 45 de zile consacrat expres de art. 107 alin. (4) din Constituție, de art. 46 alin. (2) C. adm. și de jurisprudența Curții Constituționale,” arată Dana Tofan.
O soluție discutată în spațiul juridic ar fi ca secretarul general al fiecărui minister să exercite atribuțiile de ordonator principal de credite și de reprezentant legal după expirarea interimatului. Codul administrativ permite această variantă în perioada în care funcția de ministru este vacantă sau când titularul se află în imposibilitate absolută de a-și exercita atribuțiile. Dana Tofan arată însă că decretele prezidențiale din 27 aprilie nu au menționat expres perioada de 45 de zile. Formal, persoanele desemnate atunci figurează în continuare ca miniștri interimari, ceea ce împiedică activarea mecanismului referitor la secretarii generali.
„Cum în cazul miniștrilor interimari decretele prezidențiale nu au consemnat
