Alina Mungiu-Pippidi: Aplicarea anticorupției doar la extrema dreaptă este ineficientă
Politologul Alina Mungiu-Pippidi avertizează că utilizarea anchetelor judiciare împotriva liderilor de extremă dreaptă poate produce efecte contrare celor dorite dacă nu este aplicată uniform tuturor actorilor politici.
Într-un editorial publicat pe România Curată, Mungiu-Pippidi subliniază că liderii radicali transformă adesea dosarele penale sau acuzațiile de finanțare ilegală în muniție electorală, prezentându-se ca victime ale „sistemului” sau ale unei justiții selective.
Editorialul se bazează pe un paralelism istoric semnificativ: procesul lui Adolf Hitler din 1924, care a avut loc după tentativa de lovitură de stat de la München. Deși condamnat la cinci ani de închisoare, Hitler a executat doar nouă luni, timp în care a dictat primul volum din Mein Kampf. Mungiu-Pippidi consideră că acest proces i-a oferit lui Hitler oportunitatea de a se prezenta ca martir politic.
„Un secol mai târziu, tiparul este tulburător de familiar”, scrie Mungiu-Pippidi, referindu-se la cazurile Marine Le Pen, Nigel Farage și Călin Georgescu.
Mungiu-Pippidi analizează cazul Marine Le Pen și al partidului său, Adunarea Națională, care este investigat în Franța pentru probleme legate de finanțarea campaniilor și de utilizarea fondurilor europene. Le Pen a susținut constant că acțiunile judiciare sunt atacuri politice menite să slăbească formațiunea sa.
De asemenea, este menționat cazul lui Nigel Farage, care se confruntă în Marea Britanie cu un scandal financiar legat de un presupus „cadou” nedeclarat de 5 milioane de lire, raportat către National Crime Agency. Mungiu-Pippidi subliniază că astfel de episoade ridică întrebări serioase despre transparența finanțării politice, dar pot fi folosite de liderii populiști pentru a-și mobiliza electoratul.
Politologul afirmă că extrema dreaptă transformă frecvent anchetele în argumente politice, prezentându-se drept victimă a unei justiții selective. Aceasta poate duce la o consolidare a puterii liderilor vizați.
În ceea ce privește cazul Călin Georgescu, candidatul de extremă dreaptă din România, acesta a declarat zero venituri și zero cheltuieli de campanie, reușind să obțină patru milioane de voturi. Mungiu-Pippidi critică autoritățile electorale pentru că nu au verificat la timp documentele acestuia, deși legea le-ar fi permis acest lucru.
Editorialul menționează și decizia Curții Constituționale de anulare a primului tur al alegerilor, în contextul unor acuzații de implicare rusă și finanțare opacă în campania de pe TikTok. Mungiu-Pippidi subliniază că apropiați ai lui Georgescu au fost inculpați pentru finanțare ilegală, iar Georgescu este investigat pentru acuzații precum atitudini pro-naziste și tentativă de lovitură de stat, fapte pe care le consideră greu de probat.
„Dacă aplicăm anticorupția doar împotriva liderilor de extremă dreaptă, mai bine nu o aplicăm deloc”, afirmă Mungiu-Pippidi. Ea susține că anticorupția trebuie aplicată tuturor, vizibil și consecvent, pentru a nu alimenta discursul de victimizare al liderilor radicali.
Mungiu-Pippidi consideră că România ar fi paradoxal mai aproape de un standard normal decât multe state occidentale, având în vedere că partidele mari au fost afectate de-a lungul timpului de scandaluri de corupție. Totuși, această regulă trebuie menținută constant, chiar și în condițiile percepției de impunitate locală.
Un alt avertisment al Alinei Mungiu-Pippidi vizează riscul de a transfera bătălia politică în mâna instanțelor. Dacă extrema dreaptă devine mai eficientă electoral decât partidele de centru, aceasta poate câștiga oricum, iar democrațiile nu ar trebui să fie „avariate” prin încercări judiciare de blocare a adversarilor politici.
Mungiu-Pippidi subliniază că soluția nu este în primul rând juridică, ci politică: partidele pro-occidentale trebuie să câștige lupta pentru convingerea alegătorilor. „Mai bine ne rupem spatele în a-i învinge pe terenul convingerii votanților”, scrie ea.
La finalul editorialului, Mungiu-Pippidi critică partidele și instituțiile care se revendică din tabăra pro-occidentală, sugerând că acestea ar trebui să învețe din greșelile din trecut și să evite înlocuirea competiției politice cu soluții administrative sau judiciare.
Mesajul esențial al politologului este că lupta împotriva extremei drepte nu poate fi câștigată doar în instanță sau prin anchete selective. Anticorupția trebuie aplicată egal, vizibil și consecvent, iar principalul front al bătăliei trebuie să fie în spațiul public, prin argumente și prin recâștigarea încrederii alegătorilor.
