Adrian Năstase: Prosumatorii din energie sunt investitori, nu consumatori pentru stat
Adrian Năstase analizează criza din energie și spune că statul român refuză să trateze prosumatorii ca pe niște investitori care aduc plus valoare în sistemul energetic.
În prezent, România are 300.000 de prosumatori. Năstase spune că românii plătesc pe kWh de trei ori mai mult decât primesc prosumatorii per kWh livrat în rețea.
România a descoperit în ultimii ani o nouă categorie de investitori în energie: cetățenii. Problema este însă că statul continuă să scrie regulile ca și cum aceștia ar fi doar consumatori.
Aproape 300.000 de români au devenit prosumatori, și-au instalat panouri fotovoltaice, au investit bani proprii – uneori beneficiind și de programe publice – și produc energie electrică. Consumă o parte, iar surplusul îl introduc în rețea, contribuind astfel la reducerea importurilor și la creșterea securității energetice.
Relația dintre statul român și prosumatori are deja o istorie care merită privită mai atent. Noțiunea de „prosumator” a fost introdusă explicit în legislația românească prin Legea nr. 184/2018, publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2018 și intrată în vigoare la 23 iulie. Legea recunoștea dreptul micilor producători de energie regenerabilă de a-și consuma producția și de a vinde surplusul către furnizor.
Legea stipula că ANRE trebuia să actualizeze cadrul de reglementare în termen de 90 de zile, dar reglementările esențiale au fost adoptate de ANRE abia la 28 decembrie 2018, la mai bine de cinci luni după intrarea în vigoare a legii.
Cu alte cuvinte, legea exista, dreptul exista, dar mecanismul prin care cetățeanul putea beneficia efectiv de acel drept a trebuit să aștepte. Oricum, să treacă vara!
La sfârșitul anului 2021, prin OUG nr. 143/2021, s-a introdus mecanismul de compensare cantitativă pentru prosumatorii cu instalații de până la 200 kW. Energia pe care prosumatorul o livrează în rețea se compensează cu energia pe care o consumă, iar surplusul poate fi reportat, dar nu mai mult de 24 de luni.
Întrebarea care se ridică este: ce se întâmplă cu energia în aceste 24 de luni? Evident, energia electrică nu este pusă într-un depozit și păstrată până când prosumatorul își primește banii. Energia intră imediat în sistem. Este consumată. Este facturată. Este plătită de alți consumatori. În schimb, prosumatorul poate aștepta.
Asociațiile prosumatorilor au descris această situație printr-o formulă sugestivă: o creditare fără dobândă a furnizorilor de către prosumatori. Formula poate fi discutată. Realitatea economică din spatele ei este însă greu de ignorat.
Numărul prosumatorilor a crescut semnificativ, ajungând la aproximativ 297.000 la finalul anului 2025, cu o putere instalată cumulată de peste 3.000 MW. Comparativ, cele două reactoare nucleare de la Cernavodă au împreună o putere instalată de aproximativ 1.400 MW.
Desigur, comparația trebuie făcută cu prudență. Un MW fotovoltaic nu este echivalent cu un MW nuclear: panourile produc numai atunci când există soare, iar factorul lor de capacitate este mult mai redus. Dar comparația ne arată dimensiunea investiției făcute în producția de energie de sute de mii de cetățeni români.
În 2024, prosumatorii au injectat în rețea aproximativ 1,24 TWh de energie electrică, iar în 2025 – aproximativ 1,77 TWh. Aproape 3 TWh în numai doi ani. Într-un singur an, cantitatea injectată a crescut cu aproximativ 43%.
Într-o perioadă de criză energetică, în care discutăm despre securitate energetică, despre importuri, despre prețuri și despre necesitatea construirii unor noi capacități de producție, aproape 300.000 de români au construit împreună, în mare măsură din investițiile lor, o uriașă centrală electrică descentralizată. Energia lor intră în sistem astăzi. Nu peste 24 de luni.
Ajungem la partea cea mai interesantă. Cu cât este valorizată energia pe care prosumatorul o introduce în rețea și cât costă energia atunci când este cumpărată de consumator? Trebuie făcută aici o precizare importantă. Nu putem compara mecanic prețul energiei active plătit prosumatorului cu prețul final de pe factura consumatorului. În prețul final intră distribuția, transportul, serviciile de sistem, taxele, contribuțiile și TVA.
Într-un exemplu prezentat chiar de PPC pentru anul 2026, energia livrată de prosumator este valorizată la aproximativ 0,425 lei/kWh, în timp ce energia cumpărată de consumator din rețea ajunge în exemplul respectiv la aproximativ 1,20 lei/kWh, preț final. Într-un exemplu publicat de E.ON, energia livrată de prosumator este valorizată la aproximativ 0,624 lei/kWh, în timp ce energia consumată ajunge la peste 1,15 lei/kWh, înainte de toate componentele finale ale facturii.
Hidroelectrica are o abordare ceva mai transparentă: pentru prosumatorii de până la 200 kW, prețul energiei active cumpărate de la prosumator este declarat identic cu prețul energiei active furnizate. În oferta actuală, acesta este de aproximativ 0,599 lei/kWh, la care se adaugă componentele reglementate pentru a ajunge la prețul final plătit de consumator.
Nu afirm, deci, că diferența dintre 40–60 de bani și 1,20–1,50 lei reprezintă profitul furnizorului. Ar fi incorect. Dar cred că avem dreptul să punem o altă întrebare: cât câștigă efectiv furnizorii din energia produsă de prosumatori? Și de ce această cifră nu este prezentată într-o formă simplă și transparentă publicului?
Să luăm un exemplu simplu. Un prosumator produce astăzi 1.000 kWh pe care nu îi consumă. Îi introduce în rețea. Furnizorul îi primește. Energia este consumată de alți clienți și este facturată. Dar prosumatorul poate ajunge să aștepte până la 24 de luni pentru regularizarea surplusului său. Este greu să găsim multe activități economice în care producătorul livrează astăzi marfa, aceasta este valorificată imediat, dar plata sau compensarea poate fi amânată până la doi ani.
Dacă am folosi, numai pentru a înțelege ordinul de mărime, o valoare medie ipotetică de 0,50 lei/kWh, energia injectată de prosumatori într-un singur an ar reprezenta aproape 885 de milioane de lei. Nu înseamnă că această sumă este datorată integral prosumatorilor sau că reprezintă profitul furnizorilor. Arată însă dimensiunea fluxului economic despre care vorbim.
După un traseu legislativ aproape neverosimil de lung, situația trebuia să se schimbe. Proiectul cunoscut drept „Legea prosumatorilor” (în care senatorul Daniel Zamfir a avut un rol determinant) și-a început parcursul parlamentar în 2023. A fost adoptat, trimis la promulgare, retrimis Parlamentului pentru reexaminare, modificat, votat din nou și contestat
