Legea care păstrează soba, dar poate elimina lemnul din piață pentru români
Proiectul de lege ce vizează decarbonizarea sectorului de încălzire și răcire oferă asigurări că înlocuirea sobelor și a altor instalații existente nu este obligatorie, participarea la programele de sprijin este voluntară, iar utilizarea instalațiilor pe biomasă forestieră nu este interzisă.
Privită în mod izolat, această formulare ar putea părea că oprește discuțiile asupra eliminării obligatorii a încălzirii pe lemne. Efectele unei legi nu depind doar de o frază, ci de întregul cadru juridic pe care îl creează. Mecanismul proiectului se îndreaptă spre o direcție mult mai stringentă decât declarația oficială.
Astfel, nu avem o interdicție formală, dar există premisele unei eliminări de facto, prin reducerea ofertei legale, creșterea costurilor și încurajarea gospodăriilor să se îndrepte către alte surse de încălzire.
Proiectul prevede înlocuirea a 250.000 de instalații până în 2040, cu obiective naționale specifice: 50.000 de instalații până în 2030, 100.000 până în 2035 și 250.000 până în 2040. Participarea proprietarilor este voluntară, dar primăriile sunt obligate să organizeze programele, să raporteze rezultatele și să adopte măsuri suplimentare în caz de neîndeplinire a ritmului stabilit.
Așadar, proprietarii nu pot fi obligați să renunțe la sobe, dar autoritățile trebuie să atingă un număr specific de înlocuiri. Pentru a îndeplini aceste ținte, statul și primăriile vor fi motivate să concentreze finanțările și campaniile publice pe renunțarea la instalațiile care utilizează lemn sau combustibili fosili solizi.
Legea nu impune scoaterea sobei din locuințe, dar creează o politică publică a cărei eficiență va fi evaluată prin numărul sobelor și centralelor înlocuite.
Operatorii economici care vând biomasă pentru producerea energiei vor fi obligați să ofere exclusiv „biomasă forestieră sustenabilă”. Această obligație nu se aplică doar marilor companii și nu este condiționată de o cantitate minimă, cifra de afaceri sau numărul de clienți. Aceasta poate afecta micile firme, depozitele locale și comercianții care deservesc câteva sate.
Proiectul detaliază modul în care operatorii mari trebuie să demonstreze sustenabilitatea, dar nu oferă claritate pentru micii furnizori de lemne de foc. Comercianții care furnizează biomasă nesustenabilă riscă amenzi cuprinse între 15.000 și 30.000 de lei.
Astfel, firmele mici se vor confrunta cu costuri suplimentare pentru documentație și verificări, iar teama de controale le-ar putea determina să renunțe la activitate. Dacă furnizorii locali se retrag, populația va avea mai puține opțiuni pentru achiziționarea de lemn legal, iar transportul se va realiza de la distanțe mai mari, ceea ce va duce la creșterea prețurilor.
Legea nu interzice vânzarea lemnului, dar creează un regim care poate face comercializarea acestuia complicată sau riscantă pentru unii comercianți.
Instalațiile care folosesc biomasă solidă și au o putere de cel puțin 7,5 MW vor putea utiliza doar o categorie restrânsă de materiale: coajă, rumeguș, așchii, tocătură și alte resturi din prelucrarea lemnului. Lemnul rotund obișnuit nu este inclus în această categorie.
Deși regula nu se aplică direct sobelor din gospodării, aceasta obligă centralele mari să se orienteze spre subproduse. În plus, noile instalații pe biomasă care ar putea beneficia de finanțare pentru populație vor fi, de asemenea, direcționate spre aceleași tipuri de combustibil.
Centralele mari și gospodăriile sprijinite de stat pot ajunge să concureze pentru aceeași resursă. Prețurile pentru peleți, brichete, rumeguș și tocătură pot crește, chiar dacă legea nu stabilește un preț specific și nu interzice niciun produs.
Programele de sprijin vor favoriza tehnologiile precum pompele de căldură, sursele geotermale, colectoarele solare, anumite sisteme fotovoltaice, cogenerarea de înaltă eficiență, utilizarea căldurii reziduale și stocarea energiei termice. O nouă instalație pe biomasă va putea fi sprijinită doar dacă are eficiență ridicată și folosește subproduse sau reziduuri forestiere.
În plus, înlocuirea unei sobe vechi cu o altă instalație pe biomasă va fi acceptată cu prioritate numai dacă primăria stabilește că celelalte soluții nu sunt fezabile tehnic sau nu se justifică economic. Așadar, soba modernă care arde bușteni nu va fi soluția preferată de stat.
Proprietarii pot achiziționa în continuare sobe moderne din fonduri proprii, dar sprijinul public se va concentra, în principal, pe alternativele la încălzirea pe lemne.
Pentru gospodăriile cu venituri mici, libertatea de a păstra soba devine neimportantă dacă doar alternativele primesc finanțare, iar combustibilul tradițional devine mai greu accesibil.
Gazul natural nu este inclus printre soluțiile care pot beneficia de sprijin. Proprietarii care doresc să treacă de la soba pe lemne sau cărbune la o centrală pe gaz nu vor primi asistență financiară conform proiectului.
Decizia se bazează pe obiectivul de decarbonizare, având în vedere că gazul rămâne un combustibil fosil. Totuși, pentru multe gospodării, tehnologiile promovate de stat pot fi dificile de implementat. O pompă de căldură necesită, în multe cazuri, o locuință bine izolată, o instalație electrică adecvată și un sistem de distribuție corespunzător, ceea ce implică investiții suplimentare.
În numeroase sate, aceste condiții nu sunt îndeplinite. Proiectul stabilește direcția tranziției înainte de a defini clar metodologia tehnică și măsurile sociale necesare.
Modificările aduse Codului silvic introduc principiul utilizării lemnului „în cascadă”. Lemnul care poate fi transformat în produse cu valoare adăugată trebuie utilizat prioritar în industrie, iar abia apoi pentru producerea energiei.
Deși acest principiu poate avea justificări economice și ecologice, aplicarea sa fără garanții pentru comunitățile care depind de lemnul de foc poate reduce cantitatea de lemn disponibilă pentru populație.
În ansamblu, mecanismul devine clar atunci când toate prevederile sunt analizate împreună. Lemnul de valoare este orientat spre industrie, centralele mari sunt direcționate spre reziduuri, iar instalațiile casnice finanțate sunt direcționate spre aceleași subproduse. Comercianții trebuie să demonstreze sustenabilitatea, iar fondurile publice se concentrează pe alternativele la lemn.
Proiectul nu interzice lemnul de foc, dar poate restrânge treptat piața acestuia prin reguli, costuri și sancțiuni, până ce se ajunge la o interzicere de facto.
Protecția gospodăriilor vulnerabile este lăsată pentru o etapă ulterioară. Proiectul lasă stabilirea măsurilor de protecție pentru gospodăriile afectate de sărăcie energetică în sarcina unui ordin al Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, care ar trebui adoptat până la 31 august 2026.
Parlamentul stabilește ț
