77% dintre locuitorii marilor orașe solicită mai multe investiții în locuințe pentru persoanele fără adăpost
Conform unui studiu național realizat de IZI data pentru Asociația Carusel, 77% dintre locuitorii marilor orașe consideră că sunt necesare mai multe investiții în programele de locuințe pentru persoanele fără adăpost.
Studiul arată că 49% dintre respondenți identifică lipsa locuințelor accesibile ca o cauză principală pentru care unele persoane ajung să doarmă pe stradă. Asociația Carusel, care de peste 15 ani sprijină persoanele fără adăpost și pe cele aflate în situații de vulnerabilitate extremă, împreună cu Storia, cea mai vizitată platformă imobiliară din România, au realizat această cercetare.
Peste jumătate dintre participanți (52%) afirmă că s-ar simți inconfortabil dacă un vecin ar fi o persoană care a trăit sau trăiește pe stradă. În ciuda acestui lucru, doar 14% consideră că persoanele care dorm pe stradă sunt, în general, periculoase. Studiul analizează percepțiile unui eșantion reprezentativ al populației urbane digitalizate din orașele mari, având în vedere atât vizibilitatea persoanelor fără adăpost în mediul urban, cât și modul în care respondenții explică situația acestora.
Pentru Storia, locuirea nu înseamnă doar accesul la o proprietate, ci și siguranță, stabilitate și apartenență la comunitate. Studiul subliniază lipsa de locuințe ca o formă severă de vulnerabilitate locativă.
Aproape jumătate dintre respondenți, 46%, consideră că locuințele din orașul lor sunt inaccesibile pentru majoritatea oamenilor, în timp ce 25% le evaluează ca fiind accesibile, iar 29% au o percepție neutră. Inaccesibilitatea este percepută în special de femei (49%), comparativ cu 44% dintre bărbați.
Percepțiile privind inaccesibilitatea locuințelor variază în funcție de vârstă. Peste 54% dintre respondenții cu vârste între 25-34 de ani și 53% dintre cei de 35-44 de ani consideră că locuințele sunt inaccesibile, în timp ce 42% dintre persoanele de peste 55 de ani împărtășesc aceeași opinie. Respondenții mai tineri, cu vârste între 25-34 de ani, susțin cel mai mult investițiile în programele de locuințe pentru persoanele fără adăpost, cu 84% considerându-le necesare, față de 75% dintre persoanele de peste 55 de ani.
Vulnerabilitatea locativă este asociată cu mai multe cauze de către respondenți. 80% indică problemele personale, precum dependențele sau alegerile greșite, iar 71% consideră că afecțiunile de sănătate mintală contribuie semnificativ. Totodată, 71% dintre respondenți cred că oricine ar putea ajunge să doarmă pe stradă din cauza circumstanțelor neprevăzute, iar 49% consideră că lipsa locuințelor accesibile este un factor important.
În ceea ce privește responsabilitatea pentru această situație, 36% dintre respondenți consideră că persoanele care dorm pe stradă sunt în mare parte responsabile pentru situația lor, în timp ce 47% nu se poziționează nici în acord, nici în dezacord. De asemenea, 30% afirmă că majoritatea persoanelor care dorm pe stradă nu doresc cu adevărat să își schimbe situația.
„Prin acest studiu, ne-am dorit să aducem în atenție vulnerabilitatea locativă și modul în care aceasta este percepută în comunitățile urbane. Pentru Storia, discuția despre locuire este strâns legată de calitatea vieții”, a declarat Cătălina Ciorei.
În București, vulnerabilitatea locativă este mult mai vizibilă comparativ cu alte zone. 50% dintre respondenți afirmă că observă rareori persoane care dorm pe stradă, iar 7% nu le observă niciodată. În contrast, 64% dintre respondenții din Capitală spun că întâlnesc frecvent astfel de persoane, față de 34% din celelalte orașe analizate. 37% dintre locuitorii Bucureștiului afirmă că observă rar sau niciodată astfel de situații, comparativ cu 66% în restul orașelor.
Opiniile despre evoluția numărului persoanelor care dorm pe stradă în ultimii cinci ani sunt împărțite. 28% dintre respondenți consideră că acesta a crescut, aceeași proporție cred că a scăzut, iar 27% nu au observat o schimbare. Aceste percepții sunt similare indiferent de gen sau vârstă.
Deși 78% dintre respondenți consideră că persoanele care dorm pe stradă merită același respect ca oricine altcineva, doar 37% afirmă că le este ușor să își imagineze prin ce trec. 14% dintre respondenți percep aceste persoane ca fiind un pericol.
Distanța socială devine evidentă în relațiile de apropiere: 52% dintre respondenți s-ar simți inconfortabil dacă un fost sau actual locatar de pe stradă le-ar fi vecin, iar 50% ar resimți același disconfort dacă ar fi colegi de muncă.
Compasiunea este emoția predominantă asociată de respondenți cu persoanele care dorm pe stradă, menționată de 50%, urmată de tristețe (32%). Frica este menționată de 6%, iar dezgustul de 6%. Tinerii manifestă o mai mare tendință de a asocia frica cu aceste situații, 14% dintre cei cu vârste între 18-24 de ani și 11% dintre cei de 25-34 de ani menționând aceasta ca emoția dominantă.
În ceea ce privește ajutorul oferit, 78% dintre respondenți au declarat că au ajutat cel puțin o dată o persoană care dormea pe stradă. Dintre cei care s-au implicat, 67% au oferit mâncare sau băuturi, 56% au dat bani, iar 37% au oferit haine sau alte bunuri necesare.
Formele organizate de implicare sunt mai puțin frecvente. 17% au donat bani sau bunuri către organizații care sprijină persoanele fără adăpost, 6% au promovat campanii pe rețelele sociale, iar 3% au participat ca voluntari. Totodată, 73% dintre respondenți consideră că persoanele care dorm pe stradă ar trebui să meargă în adăposturi atunci când acestea sunt disponibile.
„Datele arată o ambivalență pe care o cunoaștem bine din teren. Majoritatea oamenilor spun că persoanele fără adăpost merită același respect ca oricine altcineva și au oferit ajutor direct. Dar peste jumătate s-ar simți inconfortabil să aibă drept vecin sau coleg pe cineva care a trăit pe stradă”, a spus Marian Ursan.
Rezultatele studiului evidențiază complexitatea vulnerabilității locative și nevoia de sprijin care depășește ajutorul punctual. Studiul a fost realizat online de IZI data, în perioada 16-20 martie 2026, pe un eșantion de 1.012 respondenți de peste 18 ani, utilizatori de internet din orașe cu peste 50.000 de locuitori, reprezentativ după vârstă și gen pentru populația urbană digitalizată din marile orașe.
