Virgil Popescu solicită garanții pentru România în disputa legată de Porțile de Fier III
Europarlamentarul PNL Virgil Popescu afirmă că România trebuie să aibă un rol activ în dezvoltarea hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Porțile de Fier III, având în vedere că proiectul din Serbia va utiliza lacul Porțile de Fier I și va influența sistemul hidroenergetic comun.
Popescu solicită implicarea Hidroelectrica și subliniază necesitatea evaluării impactului asupra centralelor Porțile de Fier I și II, navigației pe Dunăre, irigațiilor și alimentării cu apă pentru răcirea reactoarelor de la Cernavodă. De asemenea, el contestă promisiunile referitoare la locurile de muncă ce ar urma să fie create în Mehedinți, deoarece centrala ar urma să fie construită pe teritoriul Serbiei, în zona Golubac, vizavi de județul Caraș-Severin.
România și Serbia au semnat, pe 16 iulie, un Memorandum de Înțelegere pentru schimbul de informații despre proiectul centralei hidroelectrice cu acumulare prin pompaj Đerdap III – Porțile de Fier III. Documentul a fost semnat de premierul și ministrul interimar al Energiei Ilie Bolojan și de ministrul sârbe al Mineritului și Energiei, Dubravka Đedović Handanović.
Potrivit lui Virgil Popescu, acest memorandum nu reprezintă aprobarea investiției sau o decizie privind participarea României, ci servește doar ca un cadru pentru schimbul de informații și analiza implicațiilor tehnice, economice, juridice și de mediu. „Porțile de Fier III este un proiect propus pe teritoriul Serbiei, în zona Golubac, pe malul drept al Dunării, vizavi de județul Caraș-Severin, și nu pe teritoriul României”, a declarat Popescu.
Acest aspect este confirmat și de autoritățile sârbe, care au menționat că memorandumul facilitează analiza unei posibile dezvoltări și construcții a hidrocentralei „pe teritoriul Serbiei”. Porțile de Fier III nu ar fi o hidrocentrală clasică, ci una cu acumulare prin pompaj, care va permite stocarea energiei electrice excedentare.
În perioadele cu energie electrică ieftină, apa ar fi pompată din lacul Porțile de Fier I în rezervoare amplasate pe versanții din Serbia. Când consumul și prețul energiei cresc, apa va fi eliberată pentru a produce electricitate. Proiectul preconizează o putere instalată de până la 2.400 MW, iar investiția este estimată de partea sârbească la peste 2,6 miliarde de euro.
Virgil Popescu susține că dezvoltarea capacităților de stocare este crucială pentru securitatea energetică și integrarea energiei regenerabile. Totuși, el avertizează că proiectul nu poate fi considerat exclusiv sârbească dacă utilizează lacul Porțile de Fier I. „Nu mă opun acestui proiect. Din contră, consider că dezvoltarea unor capacități mari de stocare este necesară pentru securitatea energetică a regiunii și pentru integrarea unei cantități tot mai mari de energie din surse regenerabile”, a spus el.
Popescu subliniază că trebuie evaluate efectele asupra centralelor Porțile de Fier I și II, nivelurile și debitele Dunării, navigația și terenurile riverane, având în vedere că România și Serbia exploatează împreună sistemele hidroenergetice Porțile de Fier I și II, în baza unor acorduri bilaterale cu fosta Iugoslavie. O investiție care folosește lacul Porțile de Fier I nu poate avansa fără consultarea României.
Fostul ministru consideră că Hidroelectrica ar trebui să participe la proiect, deoarece acesta va folosi infrastructura comună. „Hidroelectrica trebuie să participe la acest proiect, dacă acesta utilizează un sistem hidroenergetic exploatat în comun de România și Serbia. Nu este vorba doar despre apă și energie, ci și despre drepturile și interesele economice ale statului român”, a afirmat el.
Participarea Hidroelectrica și a companiei energetice sârbe nu este garantată de memorandum, care creează doar cadrul pentru schimbul de informații și evaluarea unei eventuale implicări a României. Popescu cere ca analiza să includă și scenariile de secetă, precum și efectele asupra rezervelor de apă pentru agricultură și irigații.
De asemenea, Virgil Popescu solicită clarificări cu privire la interconectarea Porțile de Fier III cu proiectul BALA II, care vizează restaurarea zonei de bifurcație a brațului Bala și îmbunătățirea navigației. BALA II are ca obiectiv asigurarea debitului minim necesar răcirii reactoarelor de la Cernavodă, esențial pentru funcționarea viitoarelor Unități 3 și 4.
Popescu întreabă: „Cum se corelează Porțile de Fier III cu proiectul BALA II? Există studii hidrologice comune? Au fost analizate efectele asupra exploatării întregului sistem al Dunării? Care este impactul asupra proiectelor strategice ale României, inclusiv asupra dezvoltării CNE Cernavodă?”.
În plus, el contestă declarațiile conform cărora proiectul ar aduce automat investiții și locuri de muncă în Mehedinți. Aceste critici vizează în special pe președintele Consiliului Județean Mehedinți, Aladin Georgescu, care a prezentat investiția ca o „șansă uriașă” pentru județ.
„Dacă proiectul este construit în Serbia, în zona Golubac, atunci este legitim să întreb: Ce lucrări se vor realiza efectiv în județul Mehedinți? Câte locuri de muncă vor exista în România după finalizarea construcției? Ce investiții vor fi făcute pe teritoriul României? Ce venituri vor reveni Hidroelectrica și statului român?”, a afirmat Popescu.
El subliniază că beneficiile nu pot fi considerate certe înainte de a se stabili structura proiectului, participanții și lucrările care se vor desfășura în România. „Între o declarație politică și un studiu de fezabilitate este o diferență foarte mare”, conchide el. „România este parte a acestui sistem și va trebui să își spună punctul de vedere și să își apere interesele. România trebuie să fie partener cu drepturi depline, nu un simplu spectator.”
